Alexis de Tocqueville s-a născut într-o veche familie nobilară normandă, a fost educat de un abate jansenist, a absolvit colegiul din Metz, a studiat dreptul și a luat parte la cursul de istorie a a lui François Guizot (istoric, orator şi om de stat francez).
O călătorie revelatoare
În tinerețe, el a petrecut aproximativ nouă luni în America, periplu ce a reprezentat sursa de inspirație a celor două volume: „Despre democrația în America”(1835, 1840). Cel dintâi i-a adus atât notorietatea cât și alegerea sa ca membru al Academiei Franceze. A fost un prolific om de litere, deputat în monarhia din iulie și unul dintre cei mai importanţi participanţi la cea de-a Doua Republică. În urma loviturii de stat a lui Louis Bonaparte, Tocqueville a decis să se retragă definitiv din viaţa politică.
Destinul unei opere
Lucrarea „Vechiul regim şi revoluţia” avea să fie publicată în 1856, Tocqueville murind în 1859, la Cannes. Ideile sale privitoare la liberalismul politic au influenţat puternic opoziţia din timpul Imperiului. Exegeţii teoriilor politice sunt de părere că influenţa lui a scăzut simţitor în timpul constituirii celei de-a Treia Republici, întrucât principiile enunţate de Tocqueville se opuneau pozitivismului şi etaismului specifice acelor vremuri. Însă, odată cu decăderea marxismului (în a doua jumătate a secolului al XX-lea), opera lui Alexis de Tocqueville a fost resescoperită şi s-a bucurat de o nouă notorietate.
Democraţia socială
Facem menţiunea că, la Tocqueville, conceptul de „democraţie” este mai degrabă unul social decât politic. Foarte pe scurt, o societate democratică (în care nu există o aristocraţie privilegiată) este aceea în care e asigurată egalitatea de şanse, fiecare individ putând să ajungă un factor de decizie sau să urmeze cariera pe care o alege (în funcţie de propriile însuşiri, fireşte).