Iuliu Maniu: „A înviat neamul românesc!”

După minunatul moment „1 decembrie 1918” , în noul climat politic promovat de consfinţirea României Mari, Iuliu Maniu (deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, prim-ministru al României în repetate rânduri şi preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc) avea să debuteze în calitate de preşedinte al Consiliului Dirigent – organism ce avea menirea să asigure administrarea Transilvaniei până la întrunirea Adunării Naţionale Constituante.

Consolidarea actului Unirii

Până la 4 aprilie 1920 – când Consiliul Dirigent a fost dizolvat prin decizia primului ministru Alexandru Averescu – Iuliu Maniu s-a ocupat de curăţarea administraţiei ardelene de funcţionari maghiari şi s-a îngrijit de instalarea autorităţilor statului român. Miza sa fundamentală a fost consolidarea actului Unirii Transilvaniei cu România, fapt reliefat cu prisosinţă în discursurile exprimate de Iuliu Maniu în acea perioadă. În cele ce urmează, vă oferim o mostră sugestivă, preluată dintr-un discurs din 20 aprilie 1919, apărut în revista Patria.

„Am lucrat, am suferit şi am învins!”

„În aceste zile de o promiscuitate mistică a greutăţilor, suferinţelor şi a fericirii naţionale, pe cari le petrece azi naţiunea română, cine poate mai mult ca poporul românesc să exclame: Am lucrat, am suferit şi am învins! De când s-au deschis aceste orizonturi noi luminate de ideea latinităţii  noastre şi de mândria tradiţiunilor fără seamăn glorioase ale neamului nostru, naţiunea română n-a încetat a lucra pentru a da viaţă aspiraţiunilor izvorâte chiar din conştiinţa istorică a tradiţiunilor sale.

„Desăvârşita unitate naţională”

Astăzi, când această conştiinţă istorică a decretat nu numai libertatea şi independenţa naţională ci, drept consecinţă, şi desăvârşita unitate naţională, când întreaga ginte latină nu numai că înţelege, ci protejează, ajută şi întăreşte această unitate, şi azi când armata română din Vechiul Regat totdeauna glorioasă, înfrăţită şi mână în mână cu trupele române din Ardeal, luptă victorioasă pentru a sdrobi pentru totdeauna putinţa duşmanilor noştri de a împiedeca existenţa neconturbată a României întregite, deja înfăptuite, putem striga cu cucernicie, dar cu puternic glas: a înviat neamul românesc.”