Partidele politice se formează pe baza unor ideologii împărtășite de către un grup de indivizi care își dorește să obțină puterea într-un stat. Printr-o ideologie un partid își fixează propria identitatea și reușește să atragă capital electoral.

Despre cele două mari orientări politice s-a discutat prima dată după Revoluția Franceză de la 1789, când deputații partizani ai regalității s-au poziționat în dreapta președintelui Adunării Naționale, iar opozanții acestuia în stânga. Din acel moment clasa politică a fost divizată între aceste două orientări.

Limitarea puterii statului

Simpatizanții dreptei își construiesc frecvent discursul în jurul unor concepte precum echilibrul, morala și tradiția, militând pentru conservarea statu-quo-ului. Dreapta politică tinde să îmbrățișeze ideile împărtășite de liberalism, care se dovedește a fi un exponent al acestei gândiri politice. Adepții liberalismului tind să afirme că puterea statului trebuie limitată și să se asigure libertatea de acțiune a individului, în limitele legilor în vigoare.

Conservatorismul lui Edmund Burke

Se consideră că una dintre reacțiile la liberalism este chiar consevatorismul, care, ca doctrină politică, a fost fondat de Edmund Burke. Conservatorii au o poziție radicală și pun accentul pe rolul religiei în viața ființei umane și a societății. De asemenea, Burke a făcut apel la prudență, judecată și experiență, considerând că acestea definesc omul și îi influențează parcursul în cadrul colectivității.

Individ versus colectivitate

Totuși, colectivitatea va fi întotdeauna mai presus decât individul.

Orientările noastre politice nu reies din opțiunea de a susține un partid sau altul, ci din modul în care concepem anumite proiecte menite să contribuie la dezvoltarea societății. În timp ce „dreapta” consideră că individul trebuie lăsat liber să decidă viitorul societății și să faciliteze dezvoltarea acesteia, „stânga” e nerăbdătoare să ajute individul să dezvolte cadrul în care trăiește.

 

sursa foto: dela0.ro