În primul rând, teoretic, dreapta şi stânga reprezintă sisteme de valori. Aşadar, jocul politic ţine, la rândul său, de un sistem de valori pe care-l reclamă. Pe scurt, stânga face referire la teza egalităţii, pe care o pliază de idelile politice promovate. Iar dreapta (tradiţional) e reactivă, reacţionează la stânga, iniţial în limbaj liberal, iar mai apoi ocupând poziţii din ce în ce mai conservatoriste.

Lipsa unui curent progresist

În ceea ce priveşte scena politică românească, dreapta se află prinsă într-o capcană veche. În ultimă instanţă, conservatorismul înseamnă şi o atitudine de a întoarce spatele Uniunii Europene. Pe de altă parte, în sferele care se revendică „de dreapta” nu există un curent progresist, care să anime o parte cu adevărat importantă din societate.

Capcana naţionalistă

Însă, în România, dreapta este cu mult mai puternică decât stânga la nivel cultural, dar nu reuşeşte să transforme această evidenţă într-un puternic atu politic. Nici ipostaza naţionalistă nu poate oferi o dezbatere autentică de dreapta. Fiindcă – dacă în secolul al XIX-lea reprezenta o carte politică deosebit de importantă –, naţionalismul nu mai suscită, în zilele noastre, simpatia de odinioară. Ce relevanţă mai are să apeşi pedala naţionalismului, într-o Europă globalizată?!

Partidele româneşti de dreapta nu cred în ideologie

În realitate, dreapta şi stânga românească doar s-au racordat la familii europene, dar avem de-a face cu pure afilieri formale făcute din interes imagistic şi electoral. Acum, parcă mai mult ca în trecut, politica este un gigantic joc economic, iar aspectele doctrinare par din ce în ce mai secundare. Însă, am convingerea că partidele de dreapta din România au ratat orice dezbatere despre ideologie tocmai pentru că nu cred în ideologie. În schimb, o aşa-zisă dezbatere fac doar unii formatori de opinie, care se dau de dreapta sau de stânga, însă dialogul este total neavizat şi se comit erori la tot pasul.