Doctrina liberală consideră toleranța ca fiind una dintre cărămizile care a stat la baza societății și fără de care indivizii nu pot să prospere. Chiar dacă în interiorul construcției liberale, valorile sunt dificil de ierarhizat și nu putem stabili care este mai importantă, toleranță este, totuși, una dintre caracteristicile fără de care nu ne putem imagina societatea.

Liberalismul pune accent pe independența față de stat pe și rațiunea individului, care trebuie să-și asume propriile decizii. Libertatea pozitivă prevede că indivizii pot face orice își doresc atât timp cât nu încalcă libertatea celorlalți indivizi.

Una dintre problemele societății din zilele noastre o reprezintă drepturile homosexualilor. Multe state ezită în continuare să accepte că nu mai pot fi ignorate persoanele de același sex care aleg să trăiască împreună. Printr-o astfel de atitudine, statul nu doar că le interzice șansa unui trai mai bun, dar încalcă unul dintre drepturile fundamentale ale individului – acela de a alege. Să alegi persoana pe care o iubești, alături de care vrei să trăiești, să-ți faci o familie, să alegi să salvezi viața unui copil și să-l infiezi chiar dacă ai alte orientări sexuale. În această situație, societatea trebuie să-și reamintească faptul că nu e datoria ei de a judeca aceste decizii, ci de a le accepta ca pe o libertate a individului, libertate care, după cum se poate observa, nu lezează drepturile și libertățile celorlalți indivizi, ci ține strict de viața personală.

Liberalismul promovează idea că fiecare individ este responsabil pentru viața sa personală, iar statul n-are decât obligația de a-l pregăti (educa) ca să fie capabil să ia cele mai bune decizii, care să ducă atât la dezvoltarea personală, cât și la dezvoltarea societății. Din asta rezultă că instituțiile statului, mai ales cele din România, n-au avut niciodată o astfel de mentalitate, preferând să se considere atotștiutoare și atotputernice, iar acest lucru a dus la falimentul mentalității unei națiuni. Ne confruntăm cu o societate săracă în idei și mai ales în toleranță. Avem o populație care își ascunde homofobia în spatele propriilor drepturi și libertăți pe care le posedă și nu intenționează să renunțe la propriul confort doar pentru a accepta comunitatea homosexualilor.

Chiar dacă religiile, în sinea lor, au la bază toleranța, acestea, în mare parte, demonstrează superficialitate și homofobie când vine vorba de drepturile comunității gay. Biserica Ortodoxă Română promovează familia clasică, formată din bărbat și femeie, în condițiile în care trei din zece căsătorii se desfac prin divorț. La asta se mai adaugă și numărul tot mai mic al căsătoriilor. Numai că homosexualii nu au cerut aprobarea bisericii și nici n-au nevoie de aceasta, ci de o legislație prin care să le fie recunoscute drepturile.

Totuși pentru a face acest pas nu este absolut obligatoriu un partid liberal la conducerea țării, ci de o societate civilă activă, care să fie capabilă să-și impună propiul punct de vedere. Prima țară din Europa care a legalizat căsătoriile între persoanele de același sex a fost Olanda, în 2001, iar la momentul respectiv premier era Wim Kok, din partea Partidului Muncitoresc, care îmbrățișează doctrina social-democrată. Spania a decis să acorde drepturile homosexualilor în 2005, când premier era José Luis Rodríguez Zapatero, din partea Partidului Socialist Muncitoresc, cu o viziune social-democrată. Belgia, pe de altă parte, a adoptat legea privind legalizarea căsătoriilor gay în 2003, când un partid liberal se afla la conducerea țării și Canada, în 2005, a luat o astfel de decizie, sub conducerea unui partid liberal. Prin urmare, povara legalizării căsătoriilor gay cade pe umerii societății civile, care are întotdeauna forța să stabilească agenda clasei politice. Un partid politic, fie el de stânga sau de dreapta, își ghidează activitatea în funcție de solicitările electoratului, dar, momentan, comunitatea gay din România nu are un glas puternic.

Pentru ca țara noastră să urmeze exemplul acestor state, se impune o lecție de toleranță. Din punctul de vedere al politologului Pierre Manent, liberalismul s-a născut din nevoia tolerării, în vederea construirii unei societăți a păcii, în care să fie eliminate conflictele dintre indivizi. Totodată, acesta a afirmat că liberalismul a apărut ca soluție la criza europeană determinată de violențe și intolerante războaie religioase. Trebuie să remarcăm că și în zilele noastre continentul european se confruntă cu o criză a valorilor și moralității, riscând să cadă pradă extremismului și naționalismului. Respectarea drepturilor comunității gay ar putea fi primul exercițiu de maturitate și toleranță al societății, altfel criza va continua să se agreveze.