Politologul și profesorul Alfred Bulai explică, în exclusivitate pentru Identitatealiberala.ro, de ce ideologiile politice au ajuns ”simple etichete” în România zilelor noastre.

De asemenea, Bulai nu este deloc optimist în ceea ce privește resuscitarea liberalismului românesc. Vă prezentăm considerațiile politologului.

”În politica din România nu există, nici pe departe, ideologii coagulate, indiferent de partidele pe care le-am pune sub lupă. În țara noastră, liberalismul – dar și toate celelalte ideologii privite cu seriozitate în statele cu tradiție democratică – reprezintă o simplă etichetă care atrage favorabilitate sau nefavorabilitate. Atât, nimic mai mult! În perioada 2004-2008, Călin Popescu-Tăriceanu a coordonat cel mai liberal guvern postdecembrist, dar să nu uităm că, în aceeași guvernare, a luat la măsuri de stânga de ne-a stat mintea în loc. Vă amintesc și că, în perioada în care a fost premier, Victor Ponta vorbea non-stop despre atragerea marelui capital străin în România, ceea ce, e evident, nu mai ținea de orientarea social-democrată pe care o tot invoca acesta.

O social-democrație putred de bogată

Acum, să știți că nici acareturile și bolizii liderilor PSD nu fac, absolut deloc, casă bună cu social-democrația – pentru asta este nevoie doar să arunci o privire în parcarea unui congres PSD. De fapt, întreaga politică dâmbovițeană este, finalmente, un mix de acțiuni, declarații și susțineri neconforme cu doctrina. Nici liderii politici nu reprezintă exemple în acest sens. Dacă de la un ecologist pur-sânge mă aștept să mergă mai rar cu mașina, fiindcă așa îi dictează convingerile, de la un social-democrat autentic mă aștept să meargă, din când în când, cu RATB-ul. Evident că Dragnea și ai lui nu vor face niciodată așa ceva. Nici pe baronul Marian Oprișan nu-l văd dispus să locuiască într-un apartament de bloc.

Nimeni nu susține valoarea competiției

Toate aceste confuzii – pornind de la aspectele pur ideologice și până la apucăturile comportamentale – nu au cum să ducă la dezvoltarea unor politici axate pe doctrină. La noi, doctrinele au ajuns simple etichete. Trebuie să facem distincție între ce trăiesc și ce declară unii, fiindcă există o tensiune între cele două aspecte. Există destui care susțin că sunt liberali, dar, în realitate, nu au nimic de-a face cu această ideologie. La noi, nici măcar valoarea competiției reale nu este recunoscută păi, despre ce competiție mai poate fi vorba când, de regulă, cei care preiau șefia principalelor partide candidează de unii singuri pentru o astfel de funcție?! Ați văzut ce lupte aprige se dau în America între posibilii candidați ai aceluiași partid, se fac acuzații și se lansează calomnii în văzul lumii… Imaginați-vă ce i s-ar întâmpla unui PSD-ist care ar face figuri similare în fața lui Liviu Dragnea! În politica românească nimeni nu susține valoarea competiției.

Realitate versus aparență

Din nefericire, în politica autohtonă este generalizat divorțul între ceea ce declară oamenii și modul în care sunt ei cu adevărat. Bunăoară, Tăriceanu spune că este de dreapta, deși susține toate politicile sociale ale PSD. Mulți dintre USR-iști se prezintă de drepata, ca și PNL-ul, dar nimeni nu știe să facă o diferență între cele două partide. Nu există clarificări doctrinare în partea de dreapta a scenei politice, și nimeni nu vrea să le facă. E greu să te descurci în acest eșafodaj. De asemenea, nu există nici vectori politici, oameni care să sugereze că sunt emblematici pentru o orientare sau alta. Emil Constantinescu a fost un astfel de portdrapel. La fel, în anii ’90, Ion Iliescu a fost reprezentantul a ceea ce voia să fie – filmul s-a rupt urgent în perioada lui Adrian Năstase, fiindcă oamenii muncii nu au tablouri pe pereți. Acum, situația a degenerat și suntem înconjurați de confuzii și etichete neconforme realităților. Ludovic Orban este simpatic, sunt convins că-i liberal adevărat, dar nu este nici pe departe motorul care să scoată dreapta la suprafață. Vă amintesc că nici Klaus Iohannis nu a venit în politica mare ca liberal, ci ca neamț, pe asta s-a făcut campania.

”Chiar nu este liberal cel care se bate mai tare cu pumnul în piept!”

În România zilelor noastre este foarte greu să vorbești despre liberalism fiindcă majoritatea nici nu știm ce este liberalismul. Nici Tăriceanu nu mai reprezintă această doctrină. Pe de altă parte, întreb și eu, câte busturi de liberali a ridicat Tăriceanu, în anul Centenar? Nici măcar unul singur, deși ar fi costat o nimica toată, iar câștigul simbolic ar fi fost imens. Dacă aș fi fost în locul lui Tăriceanu – mă bucur că nu sunt! – mi-aș fi aranjat 4-5 evenimente legate de istoria mea, ca liberal, fiindcă, dincolo de politici conforme și astfel de gesturi, chiar nu este liberal cel care se bate mai tare cu pumnul în piept”, a declarat Alfred Bulai, în exclusivitate pentru Identitatealiberala.ro.