5 aprilie 1924 – momentul în care PNL a interzis Partidul Comunist
Partidul Comunist Român(PCR) a fost constituit în 1921, prin acţiunea falangei bolşevice de extremă stângă din sânul Partidul Socialist din România (PSDR). Trebuie spus că, la acel moment, gruparea bolşevică s-a prevalat de faptul că majoritatea liderilor socialişti erau în puşcărie (neputând să-şi exercite funcţiile) şi a votat transformarea PSDR în Partidul Socialist-Comunist, ulterior redenumit Partidul Comunist din România (PCdR).

Plăpumarul Cristescu, şef la comunişti

Primul secretar general al comuniştilor a fost plăpumarul Gheorghe Cristescu. În realitate, lansarea „la apă” a PCdR a dus la scindarea muncitorimii româneşti, o parte a acesteia rămânând fidelă vechilor lideri socialişti. PCdR s-a afiliat la Internaționala a III-a, fiind subordonat Kominternului şi Uniunii Sovietice.

„Acţiuni anti-româneşti” de dragul Moscovei

În 1924, PCdR – acuzat de „acţiuni anti-româneşti” (prin servirea intereselor Moscovei) – a fost interzis de guvernul liberal, rămând în ilegalitate până în august 1944, când a fost reanimat la comanda lui Stalin (odată cu ocuparea sovietică a ţării). Avea să urmeze una dintre cele mai draconice dictaturi comuniste din lume, PCR fiind (între 1947 şi 1989) singurul partid politic oficial din România.
Două ordonanţe militare şi o lege

Revenind la momentul „5 aprilie 1924”, menţionăm că activitatea Partidului Comunist din România a fost interzisă printr-o ordonanţă a Comandamentului Corpului II armată. Interdicţia avea să fie întărită în iulie, tot printr-o ordonanţă militară, şi, ulterior, prin Legea de reprimare a unor infracţiuni contra liniştii publice, din decembrie – facem referire la aşa-numita „Lege Mârzescu”.